joi, 21 iunie 2012

Dezamăgire



Ştirile au curs una după alta cu intervale mari de timp între ele. La început a fost finalizarea procesului lui Adrian Năstase şi aşteptarea sentinţei. Până la urmă a fost dat şi comunicatul: Fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani închisoare cu executarea pedepsei. O sentinţă nedreaptă zic eu după modul cum s-a derulat acest proces pe parcursul mai multor ani. Că Adrian Năstase a fost vinovat sau nu a rămas nedovedit în instanţă. Au rămas valabile doar acuzaţiile mass-media.

Pe Adrian Năstase nu l-am agreat de la bun început. Adică de la apariţia sa pe scena politică. Dar clinciurile cu Traian Băsescu m-au făcut să-mi schimb opinia. L-am crezut un bărbat tare, pe care nu-l poate îngenunchea Traian Băsescu. Dar m-am înşelat. Până la urmă s-a lăsat dominat de adversarul său politic. Oare de ce? A fost suficient un moment în care să-şi lase garda jos şi marinarul l-a înghesuit în corzi. În final Adrian Năstase a căzut psihic şi a încercat să se sinucidă. Un gest necontrolat, un gest negândit. Invincibilitatea „marelui bărbat” s-a năruit ca un castel de nisip uscat de soare.

De-a lungul timpului au mai fost bărbaţi condamnaţi politic pe nedrept. Nici unul dintre ei nu a încercat să se sinucidă. Toţi şi-au dus destinul cu bărbăţie. Unii chiar şi-au dat viaţa pentru aceasta, dar nu prin sinucidere ci în faţa plutonului de execuţie. Până şi soţii Ceauşescu şi-au primit mascarada de sentinţă cu demnitate.

Adrian Năstase urma să fie privat de libertate pentru doi ani, din care i se mai reduceau câteva luni bune. Ar fi stat în temniţă, dar cum? În regim special. Cu televizor, cărţi şi posibilitatea de a scrie. Atâta doar că trebuia să doarmă în „garsoniera” specială. Nu s-a gândit o clipă în ce condiţii au făcut puşcărie Lucreţiu Pătrăşcanu, Iuliu Maniu (şi el fost prim-ministru), generalul Mociulschi şi mulţi alţi deţinuţi politici înfometaţi, schingiuiţi, lipsiţi de informaţii despre mersul evenimentelor şi fără a beneficia de mijloace destinate scrisului. Dar cât de bine o duceau şi cei care nu erau în puşcării atunci?

Adrian Năstase a căzut psihic. Adrian Năstase nu a rezistat presiunilor exercitate de magistraţi ani de zile pentru soluţionarea cazului său. Un caz aparent banal care voit a fost complicat de o justiţie injustă. O justiţie aservită unui dirijor răzbunător şi plin de sadism. O justiţie care nu se străduieşte să rezolve cazurile aflate pe rol în timp util, pentru a fi cu adevărat credibil verdictul dat „la cald”. O justiţie dirijată prin telepatie de către abilul dirijor sadic. 

Adrian Năstase în loc să se scoale din colbul în care a fost aruncat prin mijloace necinstite şi să continue bătaia cu rivalul său, a folosit cea mai josnică metodă de a scăpa. Sinuciderea. Păcat. Mare păcat. Chiar dacă a fost scârbit de injusteţea justiţiei nu trebuia să recurgă la acest gest. Trebuia să se lupte pentru ca justiţia să devină una dreaptă, care să apere oamenii nevinovaţi şi să-i condamne doar pe cei vinovaţi. Ori gestul său de a încerca să se sinucidă lasă loc şi altor interpretări. Avea ceva pe conştiinţă şi nu se putea debarasa de acel ceva decât prin sinucidere. Păcat.

O amintire tristă. O amintire care va rămâne peste ani. O amintire care va ştirbi prestigiul „marelui bărbat” Adrian Năstase.

4 comentarii:

  1. "scârbit de injusteţea justiţiei" ; aproape 1000 de martori , ceva nemaiauzit, prezente interminabile la Curte, ....eu cred ca a cedat incet , incet; cate un pic de fiecare data, si acum ajunsese la epuizare.( nici eu nu l-am agreat ;imi amintesc cand a venit la Cugir in campania electorala pt.Iliescu -imediat dupa "revolutie", aroganta lui era izbitoare)...Sper ca lupta pt.o justitie dreapta sa inceapa macar de acum inainte. Iti spun drept , imi vine rau la stomac cand aud vorbind pe Basescu, sau il vad la tv.sau ziare; e o persoana (om nu e) fara scrupule.Cand ai timp citeste si asta ; http://cugiralba.wordpress.com/2012/06/20/un-alt-dosar-circula-pe-internet-dar-nu-este-cu-trofeul-calitatii/#comment-2095 e lung , dar merita citit. Numai bine !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ar fi facut puscarie în "garsoniera speciala", cum spui. Asa o s-o faca prin spitale, tratamente, concedii medicale sau chiar acasa. A vrut sa se sinucida? Nu trebuia sa rateze, era vânator bun, stia sa traga cu un pistol!
    2 ani pentru câte a facut e prea putin. Sinuciderea? Nu-i treaba justitiei, nici a mea si nu-i trebuie sa-i fie nimanui mai multa mila de el azi decât ieri.
    Eu n-am mai vazut sinucigas împuscat în gât, cu patru orificii, într-o ambulanta fara perfuzii, transfuzii, sânge, doar cu un fular cochet în jurul gâtului. E un circ prost jucat care o sa faca din el un martir, cu marele ajutor al celor care-l plâng.

    RăspundețiȘtergere
  3. Probabil conflictele datează de pe vremea când erau vecini de bloc. Năstase înfunda ghena, Băsescu i-a promis că o să-l înfunde şi el într-o zi şi acum e finalul de sezon.
    Glumesc...
    Noah Chomsky a definit cele zece principii ale manipulării. Câteva se aplică la fix: distrage în permanenţă atenţia publicului, crează probleme şi apoi oferă soluţii, apelul la partea emoţională mai mult decât la gândire, etc., etc.
    Mie mi se pare că suntem în plină emisiune de divertisment, reality-show copiat, cu regizor sadic, aşa cum spui şi tu, cu actori proşti dar bine plătiţi pentru a juca în jegul ăsta de producţie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu stiu nici acum ce sa spun exact. Am scris si eu despre caz dar altceva, din alta perspectiva.
    Totusi, sinuciderea e un gest foarte controversat. Si depinde de cine recurge la el.
    Nu e usor sa te hotarasti a-ti lua viata.
    Eu inca sunt bulversata... Inca nu pot trage o concluzie...

    RăspundețiȘtergere

Citesc cu plăcere ce scrieţi. Mulţumesc